Doamnelor şi domnilor colegi,

Stimaţi invitaţi.

Unul dintre pilonii reformei în învăţământ este reducerea numărului orelor de clasă în stadiul primar şi liceal. Este un lucru bine ştiut că acest număr de ore la care trebuie să participe elevii este imens. La timpul petrecut la şcoală se adaugă şi volumul de muncă de acasă dedicat realizării temelor şi studiului individual. Astfel, se ajunge în nefericita situaţie în care un copil "munceşte" mai mult decât părinţii lui, adică peste 8 ore pe zi. Sunt evidente consecinţele negative asupra dezvoltării normale a copiilor, precum şi suprasaturarea resimţită faţă de şcoală.

Această problemă a fost abordată şi în noua lege a educaţiei. Totuşi, orice efort de reformă a învăţământului preuniversitar trebuie să aibă şi susţinerea profesorilor. Fără implicarea lor, întreg proiectul ar fi cu siguranţă unul sortit eşecului. Deşi profesorii înţeleg nemulţumirea elevilor şi părinţilor faţă de numărul mare de ore, au propriile lor obiecţii. Mai precis, se tem că nu şi-ar mai putea acoperi normele didactice şi, astfel, ar fi penalizaţi salarial.

O posibilă rezolvare a problemei ar fi reducerea normei din învăţământul preuniversitar şi alinierea ei la cea din universitar. Astfel, diminuarea cu 1/3 a orelor de clasă (de la 30 de ore pe săptămână la 20) ar însemna acelaşi lucru şi în privinţa normei didactice. Dacă acum, un profesor din preuniversitar are o normă de 18 ore, iar un lector (aproape echivalentul unui profesor titular din preuniversitar) are 12 ore, diferenţa înseamnă exact 1/3. Aşa cum în mediul universitar fiecare cadru didactic are, pe lângă activităţile didactice săptămânale, cel puţin 4 ore dedicate altor activităţi (cercetare, coordonare lucrări şi cercuri ştiinţifice etc.), la fel pot fi construite şi normele preuniversitare. Mai mult, se creează posibilitatea acoperirii financiare a orelor petrecute de profesori prin sistemul after-school, fără a pune presiune pe bugetul părinţilor şi al comunităţilor locale.

Consider că soluţia este justă şi raţională pentru armonizarea activităţii elevilor. La rândul lor, profesorii ar deveni direct interesaţi de schimbare şi ar putea să se ocupe mai mult de formarea civică pe care ar trebui să o ofere şcoala. Astfel, procesul educaţional ar deveni cu mult mai atractiv pentru beneficiarii lui, iar sistemul ar putea căpăta în sfârşit suflul proaspăt al modernităţii.

Vă mulţumesc!

Senator PDL Dumitru Oprea