Domnule PREŞEDINTE al Senatului,

Doamnelor şi domnilor senatori,

Domnului Ministru

         Moţiunea iniţiată de USL se subscrie scenariului tactic menit să atenueze efectele negative ale conflictelor din interiorul opoziţiei, în special în PSD, ca urmare a excluderii lui Mircea Geoană din partid, considerându-se că o refocalizare a interesului  electoratului către problematica guvernării ar fi de natură să stopeze pierderile electorale. Formal, deci, opoziţia încearcă să arate cât de preocupată este de soarta sistemului de ordine şi siguranţă publică din România. Dar însuşi titlul moţiunii, într-o formulare ambiguă şi irelevantă, divulgă precipitarea autorilor, propria lor nesiguranţă, la care se adaugă teze neconvingătoare, insuficient probate şi argumentate, din care rezultă cel mult un colaj retoric.

          Am constatat, de asemenea, că nimic din ceea ce face guvernul Boc nu este pe placul opoziţiei. Dar nu această atitudine este reproşabilă, în fond opoziţia este îndreptăţită să critice puterea şi, în condiţiile crizei pe care omenirea o traversează nu este guvern, ministru, minister, să fi găsit doar soluţii ideale, irefutabile. O observaţie se impune, totuşi: în circumstanţe precum cele în care trăim, sunt recomandabile abordările mai nuanţate şi disponibilitatea de a identifica soluţii la problemele socio – economice cu care ne confruntăm, indiferent că suntem la putere sau în opoziţie. Nihilismul generalizat nu produce nici aplauze, nici voturi, întrucât electoratul are mai mult spirit critic şi discernământ decât îşi imaginează uneori politicienii. O altă ţintă a iniţiatorilor vizează inhibarea proceselor de reformă pe care M.A.I. le preconizează şi care au în vedere o reconstrucţie instituţională, un optim funcţional, o redimensionare a structurilor de personal şi o mai judicioasă gestiune a resurselor financiare în condiţiile generate de criză.

Abordând problemele de conţinut ale moţiunii, ne referim sumar la observaţiile privind fragilizarea sistemului, creşterea infracţionalităţii şi creşterea alarmantă a gradului de insecuritate al populaţiei.

Analiza statistică privind evoluţia infracţiunilor înregistrate în România, în ultimul an, arată că infracţiunile de natură economico-financiară sunt în scădere cu - 2,4%, infracţiunile contra persoanei scad cu – 7, 3% cât şi la infracţiunile de tâlhărie iar în ceea ce priveşte infracţiunile de altă natură, acestea se află pe un trend descendent, exprimat într-un procent de -4,7%.

Este adevărat, fenomenul criminalităţii nu este simplu de contracarat. Este de asemenea adevărat că într-un spaţiu european trebuie să existe un mediu de securitate, unde libertatea cetăţenilor este garantată. Nu-i mai puţin corect că, la rândul lui, cetăţeanul trebuie să manifeste o atitudine proactivă, anticorupţie, responsabilitate faţă de fenomenul infracţional, să devină partener al instituţiilor abilitate. E o chestiune de mentalitate la a cărei reconstrucţie trebuie nu doar să medităm ci şi să milităm cu toţii. Iată de ce, afirmaţiile că sistemul ,,se află în colaps”, ,, într-un impas” sunt neadevărate şi că măsurile  pe care le-a luat Guvernul şi Ministerul Administraţiei şi Internelor vizează eliminarea cauzelor criminalităţii, în diversele ei forme. Autorii moţiunii fac o lectură tendenţioasă a datelor statistice, în formulări de o generalitate ce eşuează la marginea realităţii.

În scopul creşterii eficienţei activităţilor desfăşurate pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, M.A.I. a urmărit, în conformitate cu strategia guvernamentală.

              Efectele pozitive ale acestor măsuri se vor produce în timp.

              Este adevărat că au avut loc disponibilizări dar acestea s-au făcut într-o manieră transparentă şi obiectivă, pe criterii de competenţă profesională şi eficienţă. Nu sunt excluse nici scăpările pentru că, uneori, relaţiile de cumetrie fentează strategiile şi rigorile sistemului.

              Dar oare nu-i la fel de legitim să întrebăm, la rândul nostru, dacă nu cumva structurile M.A.I. au fost supradimensionate? Angajările masive  de personal în M.A.I., în perioada 2006-2008, au pus ministerul în postura neplăcută de a face disponibilizări. Procesul de restructurare a avut ca priorităţi creşterea gradului de siguranţă pentru cetăţeni, restabilirea autorităţii structurilor de aplicare a legii, descentralizarea, reforma instituţională, inclusiv aderarea la spaţiul Schengen şi armonizarea pe segmentul ordinii publice, cu Strategia UE de securitate internă, dar şi încadrarea în fondurile bugetare aprobate, pentru respectarea ţintei de deficit bugetar. Concluzia logică este că angajările masive din perioada amintită, crearea de instituţii bugetofage, ţin de responsabilitatea Guvernului Tăriceanu. N-a fost deloc simplu procesul de disponibilizare, nici chiar pentru ministru şi minister, dar realitatea şi evidenţa efectelor crizei pretind măsuri de raţionalizare pe toate palierele, inclusiv de personal.

În ceea ce priveşte sintagma pompoasă şi apocaliptică potrivit căreia sistemul de formare a fost ,,aruncat în haos”, şi referirea la amânarea examenelor de absolvire a promoţiei 2011 de la Academia de Poliţie şi din şcolile de agenţi/subofiţeri”, merită nişte precizări fundamentate. În acest sens, măsurile luate au fost necesare pentru ca ministerul să îşi respecte obligaţiile încheiate cu studenţii şi elevii din instituţiile de formare profesională şi pentru încadrarea în limita cheltuielilor de personal alocate pentru 2011 prin Legea bugetului de stat. Pe de altă parte, intenţiile anunţate ale ministerului, cu privire la reformarea instituţiilor proprii de învăţământ trebuie salutate, pentru că nu mai este posibil să formăm cadre dincolo de necesităţile stricte ale sistemului, pe termen mediu şi lung.

Semnatarii moţiunii au amintit de creşterea fenomenului corupţiei în rândurile personalului MAI”. În acest sens, au fost  realizate planuri comune de prevenire, în baza cărora s-au desfăşurat acţiuni cu caracter preventiv, cu personal specializat în anumite domenii, cu riscuri şi vulnerabilităţi sporite la corupţie. Dar vă reamintesc că zicala românească, potrivit căreia ,, nu există pădure fără uscături ”, se potriveşte tuturor instituţiilor şi comunităţilor. Faptul că în guvernarea Boc a fost depistat un număr mai mare de angajaţi corupţi, trebuie văzut nu doar ca o vulnerabilitate, ci şi ca un merit al conducerii ministerului, care a abandonat toleranţa şi complicităţile tăcute, practicate în tumultoasa noastră tranziţie de guvernele anterioare, în favoarea unei atitudini anticorupţie în sistem. Nu a procedat ca o gospodină suspect de rujată ce-şi ascunde gunoiul sub preş.

Să înţeleg că autorii moţiunii au nostalgia vremurilor când corupţia stătea cu şefii la masă? Îmi cer scuze pentru eventualele coincidenţe şi felicit ministerul că oferă libertate de acţiune structurilor proprii angajate în lupta anticorupţie, chiar dacă uneori a fost vorba de persoane cu responsabilităţi la cel mai înalt nivel. Numai cu astfel de atitudini, un fenomen socialmente periculos şi pentru instituţii şi pentru societate, poate fi diminuat.

În ceea ce priveşte remarcile referitoare la organizarea şi desfăşurarea recensământului populaţiei şi a locuinţelor, sunt de acord că au fost exprimate, din partea conducerii Institutului Naţional de Statistică (I.N.S.), poziţii contradictorii cu efect de derută în rândul populaţiei şi a celor antrenaţi în desfăşurarea acestuia. Mă mir că autorii moţiunii nu amintesc nimic de intervenţia rapidă a Guvernului pentru a corecta lucrurile, dispunând demiterea unuia dintre responsabilii direcţi din cadrul INS-ului.

Mă simt obligat să vă reamintesc faptul că responsabilitatea organizării şi efectuării recensământului aparţine I.N.S., instituţie ce nu se află în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor iar obiectivele realizării acestuia au constat în a asigura comparabilitatea datelor pe plan internaţional (cerute de organismele internaţionale) şi în scopul analizei dinamicii diferitelor fenomene demografice şi socio- economice din România, nicidecum aşa zise-le manipulări electorale.

În raport cu aceste atribuţii stricte ale autorităţilor publice centrale, prevăzute de lege, motivele prezentate în moţiune, care califică drept dezastruos recensământul de curând încheiat, nu au nici o legătura cu atribuţiile ministrului administraţiei şi internelor. Pe de altă parte, datele oficiale nu sunt finalizate, ele se află în faza de despuiere, care poate dura peste un an de zile. INS a anunţat că va furniza abia în februarie primele rezultate oficiale. Aşadar, puţină răbdare! În consecinţă, activitatea M.A.I. la recensământ, trebuie apreciată strict în limitele competenţelor sale şi nu inventând responsabilităţi ce privesc alte instituţii.

Referendumul de la Constanţa nu merită decât un răspuns de circumstanţă, întrucât desfăşurarea lui s-a făcut în conflict cu legea, prin substituiri de competenţe instituţionale, iar formularea întrebării din punct de vedere al teoriei sociologice, a fost complet eronată. Totul nu a fost decât un exerciţiu electoral pentru creduli.

Doamnelor şi domnilor senatori,

          Nu mi-am propus să fac o analiză exhaustivă a conţinutului moţiunii şi nici să ofer răspunsuri tehnice care, fără îndoială, au fost furnizate de ministru şi de ceilalţi colegi. Ca o concluzie finală, reafirm că moţiunea intră în jocul tactic al opoziţiei dar construcţia argumentelor, coincidenţa lor cu adevărul faptelor este indubitabil nesigură, de o coerenţă discutabilă, neconvingătoare şi antireformistă. În ceea ce priveşte statutul domnului Ministru Traian Igaş, sugerat de autorii moţiunii ca fiind ,, în nesiguranţă ”, actuala moţiune, prin votul de respingere al majorităţii senatorilor, devine nu doar mai sigur ci şi oferă temeiuri domniei sale şi ministerului, de a continua procesul de reformă în domeniile de responsabilitate proprii. E ca în înţelepciunea poporului: ceea ce nu te doboară, te întăreşte. Se subînţelege că votul senatorilor PDL va fi contra naţiunii.

PS: Trebuie să remarc ignoranţa celor care au făcut referiri la datele statistice ce trebuie recoltate la recensământ. Doi vorbitori cu pretenţii din opoziţie au făcut dovada cu prisosinţă. Consecinţa, un irepresibil comic de situaţie.

Senator,

Gheorghe Bârlea